Colaborarea
Cauți, dincolo de dezacord, de ce are nevoie cu adevărat fiecare parte, apoi construiți împreună o soluție.
Rezultatul tău
Ce este
Colaborarea înseamnă asertivitate și cooperare în același timp: îți pasă de nevoile tale și de ale celeilalte persoane, și nu le sacrifici pe unele pentru celelalte până nu cauți o cale de a le împlini pe toate. În loc să vă certați pe poziții, cauți motivele de dedesubt. De ce vrea persoana iubită mașina? De ce întârzie mereu cu predarea cineva din echipă? Odată ce motivele sunt pe masă, apar variante pe care la început nu le vedea nimeni. Colaborarea cere timp, încredere și disponibilitatea de a spune deschis de ce ai nevoie, motiv pentru care poate părea cel mai solicitant stil. Cine pornește din colaborare crede de obicei că majoritatea conflictelor se pot încheia fără ca cineva să piardă cu adevărat.
Cum sună
Ajută-mă să înțeleg ce contează cel mai mult pentru tine aici.
Uite de ce am eu nevoie. Tu de ce ai nevoie?
Hai să găsim o soluție bună pentru fiecare dintre noi.
Unde ajută
Colaborarea e alegerea potrivită când ambele părți au nevoi prea importante ca să renunțe la ele, iar relația continuă și după discuția asta. Funcționează bine pentru problemele care tot revin, cum ar fi felul în care un cuplu își împarte treburile sau cum își predă o echipă lucrul, pentru că o soluție construită împreună e una pe care ambele părți o respectă. Scoate la iveală informații pe care o înțelegere rapidă le ratează și se încheie adesea cu un plan mai bun decât cel de la care a pornit oricare parte. Construiește și încredere: oamenii țin minte când i-ai întrebat de ce au nevoie. Pentru deciziile cu urmări pe termen lung, timpul investit merită de obicei.
Ce te costă
Colaborarea e lentă și nu orice problemă o merită. Alegerea unui restaurant nu cere o discuție despre nevoile profunde ale tuturor, iar încercarea de a o purta poate obosi pe toată lumea. Depinde și de participarea celeilalte persoane. Cu cineva care nu se implică, care răspunde în doi peri sau care vrea doar să câștige, deschiderea ta se poate întoarce împotriva ta: tu îți spui nevoile, de partea cealaltă nu vine nimic, și ajungi să dai mai mult decât voiai. Uneori, colaborarea devine și o scuză: discuțiile fără sfârșit amână o decizie grea, iar un conflict care avea nevoie de un răspuns primește încă o ședință.
Cum îți lărgești repertoriul
Potrivește efortul cu miza. Înainte să începi, întreabă-te cât va conta asta peste o lună. Dacă nu prea mult, un compromis rapid sau pur și simplu să lași lucrurile să treacă e suficient. Stabilește o limită pentru discuție, de exemplu o conversație sau o seară, și conveniți că, dacă până atunci nu a apărut nimic mai bun, alegeți o variantă rezonabilă și mergeți mai departe. Observă dacă cealaltă persoană participă cu adevărat: dacă întrebările tale primesc mereu răspunsuri vagi, spune asta direct și cere o poziție concretă. Și exersează să decizi pe cont propriu când decizia îți aparține. Nu orice conversație are nevoie de acord, iar o decizie clară poate fi și ea o formă de respect.
Adversari care îl pun la încercare
Acești trei adversari nu vin niciodată cu adevărat la masa discuțiilor: unul face promisiuni calde, altul dă răspunsuri elegante care nu spun nimic, iar al treilea abia vorbește, așa că doar cu întrebări deschise nu ajungi nicăieri.
Evazivul
E de acord să discutați. Mai târziu.
Exersează cu acest adversarDiplomatul
E de acord cu tot, nu se angajează la nimic.
Joacă gratuit în browserZidul
Nu-ți dă nimic și așteaptă să cedezi.
Exersează cu acest adversar