Acomodarea

Ce este

Acomodarea înseamnă să lași deoparte ce vrei tu ca cealaltă persoană să poată avea ce vrea. E un stil cooperant și puțin asertiv: ajuți, accepți, te adaptezi sau îți ceri scuze, iar conflictul se încheie pentru că l-ai lăsat tu să se încheie. Asta vine adesea dintr-o grijă reală. Observi nevoile oamenilor din jur, prețuiești armonia, iar un mic sacrificiu ți se pare un preț corect pentru o relație bună. Uneori e și o alegere practică: poate pur și simplu rezultatul contează mai puțin pentru tine decât pentru cealaltă persoană. Persoanele care aleg întâi acomodarea sunt adesea cele pe care se bazează toată lumea și tind să fie primele care repară lucrurile după un dezacord.

Cum sună

• Sigur, putem face cum vrei tu.
• Nicio problemă, mă ocup eu.
• Ai dreptate, trebuia să mă gândesc la asta.

Unde ajută

Acomodarea e alegerea potrivită când problema contează mult mai mult pentru cealaltă persoană decât pentru tine. Atunci, să cedezi te costă puțin și îi oferă mult. E înțelept și când îți dai seama că greșești: o concesie rapidă câștigă mai mult respect decât apărarea unei poziții slabe. Adună bunăvoință la care poți apela mai târziu și ține relațiile calde prin dezacorduri mici care altfel le-ar roade. Când cineva e la nervi, un răspuns generos poate coborî temperatura mai repede decât orice argument. Familiile, prieteniile și echipele depind toate de oameni care știu să cedeze uneori.

Ce te costă

Dacă cedezi de fiecare dată, nevoile tale dispar pe nesimțite. Oamenii din jur s-ar putea să nu te mai întrebe ce vrei, pentru că pare că orice îți convine. Resentimentul se poate aduna pe dedesubt și pot apărea oboseala sau senzația că nu te vede nimeni, fără să poți arăta momentul în care s-a stricat ceva. Unele persoane vor profita, știind că puțină vinovăție sau câteva laude ajung ca să obțină un da. Ideile tale s-ar putea să nu ajungă niciodată pe masă, iar asta e o pierdere pentru toată lumea, nu doar pentru tine. Iar când în sfârșit te opui, oamenii se pot mira, pentru că n-au știut niciodată că ceva nu e în regulă.

Cum îți lărgești repertoriul

Fă o pauză înainte să spui da. Dacă spui că verifici și revii, îți câștigi timp să te întrebi dacă vrei cu adevărat. Exersează preferințe mici și sincere: când cineva te întreabă unde să mâncați, numește un loc în loc să spui că nu contează. Învață un mod blând, dar clar de a refuza, de exemplu să spui că de data asta nu poți, dar speri să iasă bine, și folosește-l fără explicații lungi. Când cedezi, spune-o ca pe o alegere, de exemplu că de data asta accepți cu plăcere varianta celeilalte persoane, ca gestul să fie observat și să ți se poată întoarce. Și ține o socoteală discretă: dacă nevoile tale nu ajung niciodată la rând, e momentul să ceri să le vină rândul.