Prietenul rănit

Cum acționează

Prietenul rănit nu joacă niciun joc. I-ai făcut rău și vrea să vadă, nu să audă argumente, că prietenia încă înseamnă ceva pentru tine. Îți vorbește încet, spune că nu e vorba de furie și îți cere să uiți de asta. Tocmai de aceea e greu, pentru că nu ai cu ce să te lupți. Dacă explici, aude scuze. Dacă îi iei vorbele ca atare și treci mai departe, ajunge la concluzia că n-ai înțeles niciodată. Calmul său e real, la fel și durerea de dedesubt.

Cum sună

• Nu m-am supărat. Mă tot întreb de ce am aflat de la altcineva și nu de la tine.
• E în regulă. Serios. Uită că am zis ceva.
• Nu-ți cere scuze pentru că am făcut o mutră. Cere-ți scuze dacă chiar vezi problema.

Ce funcționează

Prietenului rănit îi ajung la suflet scuzele sincere și precise, fără nicio justificare atașată. Spune ce ai făcut, spune ce rău i-a făcut și spune că îți pare rău. Apoi oprește-te. Nu adăuga un motiv după scuze, pentru că orice motiv sună a apărare. Lasă tăcerea care urmează să-i aparțină. Dacă îți pune scuzele la încercare, nu te clinti: repetă că vezi ce s-a întâmplat și întreabă de ce are nevoie acum de la tine. Când nu mai are de ce să se păzească, de multe ori face primul pas spre prietenie.

Tu spuiAi aflat de la altcineva, și trebuia să afli de la mine. Îmi pare rău. Te-a durut, și vina e a mea.

Ce are efect invers

Să-ți explici motivele, oricât de adevărate ar fi, sună a autoapărare. Scuzele legate de o justificare sunt mai rele decât lipsa lor. Dacă iei de bun acel „e în regulă” și treci mai departe, îi confirmi teama. Dacă grăbești împăcarea, îi transmiți că propriul tău confort contează mai mult decât durerea sa.