Zeflemistul

Cum acționează

Zeflemistul vrea o reacție pe care s-o poată arăta cu degetul. Face o împunsătură personală, spune că a fost o glumă și așteaptă. Dacă râzi și tu, împunsătura rămâne. Dacă izbucnești, se întoarce spre cine ascultă și îți folosește furia drept dovadă că tu ești problema. Funcționează pentru că ambele ieșiri sunt proaste: dacă protestezi, pare că te superi din orice; dacă taci, pare că ești de acord. Gluma îi oferă acoperire, așa că împunsătura nu trebuie niciodată apărată ca atare.

Cum sună

• Ce drăguț că ni te-ai alăturat. Noapte grea sau așa arăți de-acum?
• Relaxează-te, e o glumă. Uau. Vezi? Exact asta zice toată lumea despre tine.
• Îți sare repede țandăra azi, ha? Am zis doar ce gândește toată lumea.

Ce funcționează

Zeflemistul cedează când îți păstrezi calmul și numești împunsătura în cuvinte simple, fără încrâncenare și fără să muști momeala. Repetă-i ce a zis, spune că pentru tine n-a fost amuzant și oprește-te acolo. Fără discursuri, fără insulte înapoi. Când insistă că a fost o glumă, nu te certa dacă a fost sau nu. Repetă-ți ideea o dată, calm, și du discuția mai departe. Fiecare răspuns calm îi ia reacția pentru care a venit. După câteva mutări, numărul nu mai funcționează, iar mulți renunță la el sau recunosc că remarca a mers prea departe.

Tu spuiA fost o împunsătură despre cum arăt și nu râd. Acum, înapoi la plan.

Ce are efect invers

Dacă te enervezi vizibil, îi dai exact ce vrea, pentru că acum are ceva de arătat cu degetul. Dacă răspunzi cu o împunsătură a ta, totul devine o întrecere la care Zeflemistul e mai bun. Dacă râzi ca să păstrezi pacea, îi arăți că are cale liberă. Explicațiile lungi despre motivul pentru care te-a durut îi dau și mai mult material.